marți, 21 iulie 2009

Despre noroc


Ca tot vorbim de noroc, de fiecare data cand nu avem explicatie pentru un lucru bun ce ni se intampla.. ma gandeam si eu sa vorbesc azi despre noroc. Exista norocul? Citeam niste proverbe..vizavi de noroc, iar parerile si explicatiile sunt impartite. Exista norocul? Pentru mine, da!
De-a lungul timpului mi s-au intamplat foarte multe lucruri bune, de pe urma carora ma bucur si acum. Cred de asemenea si in ghinion! Dar, nu ma consider ghinionist. Nu sunt ghinionist atunci cand ma prinde ploaia. Nu sunt ghinionist atunci cand ma lovesc la degetul mic de la picior tocmai de tocul usii. Nu sunt ghinionist pentru ca nu am castigat la loto. Nu sunt ghinionist pentru ca atunci cand ajung la semafor se face rosu.
Nici nu vreau sincer sa ma gandesc daca as putea fi ghinionist. Deocamdata prefer sa cred in noroc si sa ma bucur de el. Azi (intr-un acces de autocritica) puneam in balanta unele lucruri si incercam sa le gasesc explicatie. Si am gasit-o repede : AM noroc! M-am imprietenit cu el de mic, si de atunci imi reaminteste ca e undeva prin apropiere. Si.. pentru ca am citit niste proverbe vizavi de noroc..”Norocul este ceea ce se intampla cand pregatirea se intalneste cu oportunitatea” spunea Seneca. Si a spus-o foarte bine.
De ce ma consider eu norocos? Hm.. pentru ca .. fac ce vreau, ce mi-am dorit, ce imi place, pentru ca imi place sa cred ca am prieteni , (putini, dar ii am!), pentru ca sunt iubit si pentru ca iubesc.
Nu am vrut sa punctez ceva anume prin aceasta postare, ci doar vroiam sa atrag atentia atunci cand dam repede o explicatie : “Am avut noroc!” Asadar..Esti norocos? Crezi in noroc

5 comentarii:

Anonim spunea...

Norocul si-l face fiecare... destinul deasemenea ;)

simona spunea...

Intr-adevar norocul si destinul si-l alege fiecare. Eu am avut norocul de a avea parte de oameni apropiati putini adevarat, dar pe care i-am simtit intotdeuna langa mine. Norocul meu cel mai mare este muzica si prin ea am gasit si continui sa gasesc oameni care au aceeasi pasiunea ca mine.

SIMONA

Anonim spunea...

Ai noroc cu carul...daca te omora ala pe capota caruia ai facut un sangeros popas de cateva secunde? Or fi blestemele stiu eu cui...:))

denisa spunea...

TE ROG AJUTA-MA SA GASESC O PERSOANA. POVESTEA E INTERESANTA ..TI-O VOI POVESTI CANDVA(E O NEBUNIE).. TU STAI IN CONSTANTA SI POATE IMI SPUI SI MIE CUM POT AFLA CATE PERSOANE SI CARE (DIN CONSTANTA) AU AVION CU DOUA LOCURI SI LUCREAZA IN DOMENIUL AVIATIEI SAU IN MARINA?NU STIU UNDE SA CAUT...DA-MI O ADRESA UNDE POT CAUTA. ESTI SINGURUL PUNCT DE LEGATURA.(EU SUNT DIN PITESTI, ARGES) ADRESA MEA DE EMAIL denyse_2005@yahoo.com (e si de messenger)

ovidiu, bucuresti spunea...

Razvan, lumea se schimba, faptul ca atmosfera in Constanta nu mai este cum era acum 20 de ani, se datoreste tocmaii modului si stilului de viatza al oamenilor care s-a schimbat, si nu neaparat in bine. As vrea sa ma mai pot simtzi cind vin la Mamaia ca atunci dar nu mai pot, pt ca ma izbeste la intrare o bariera pe care a pus-o mazare ca sa ce? E Mamaia lui? Eu vin la mamaia de cind avea el 4 ani si cine stie ce foame facea prin vr-un cartier din marginimea constantei sau de unde o fi. Cum poti pune tu bariera la intrarea in Mamaia? Nu exista nicaieri si merg mult prin europa atitudinea asta de patron din partea unui angajat ales sa fie in slujba cetatenilor. Cum ar fi sa se puna bariera la intrarea in Bucuresti? El intelege ca Mamaia e un bun propriu al lui? Sau doar al constantenilor? Percepe acum taxe peste taxe pt ce?
Cind vi la Mamaia tre sa platesti taxa de bariera zilnic, tre sa platesti taxa de statiune, taxa de parcare, taxa de mediu, preturi prohibitive la hotel, iar cind te duci sa maninci ceva la vr-un restaurant se uita ospatarii pe tine de parca ti-ar da ei de mincare pe banii lor, iar daca nu accepti ca te fura la nota si fac machedonisme cu tine, rishti sa degenereze situatia. Insfirsit, intr-adevar Razvan, nu mai e ca alta data si de-aia nici nu mai vine lumea la noi la mare decit de nevoie, si ca e mai aproape in caz ca nu are timp sa mearga in alte tari apropiate. Pacat ca se chimba lucrurile... in rau. Singurul lucru care a ramas aproape ca alta data este atunci cind pui tu muzica veche, a anilor trecuti si prin asta insuflii putin din trairile trecutul si copilariei noastre, si ne faci sa uitam pt o clipa in ce lume traim. Sa fii sanatos si sa continui in acelasi fel, pt ca avem nevoie mai mult ca oricind de suflet. Ovidiu, Bucuresti